marți, 2 aprilie 2019

Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret, 2 aprilie


„Cărțile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaş. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, ci sute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă, ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de ființe care nu ni se arată decât în vise. Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim.
Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi atunci înțelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărțile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a țestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe. Desluşind runele ciudate de pe aripile ce lopătează leneş, înțelegi că ele vorbesc despre oraşe de cristal şi subterane pline de monştri, şi regine misterioase şi secole îngropate în uitare, numai şi numai pentru că toate aceste minuni, miraculoase sau înfricoşătoare, se află deja în tine. Se aflau acolo înainte să-ți începi călătoria. Citind şi zburând, ceea ce e unul şi acelaşi lucru, nu faci decât să desenezi harta magică a propriului tău suflet. Ai ştiut că eşti atât de complicat? Ai fi bănuit că trăiesc atât de multe lumi în tine? […] ”

Pornind de la acest minunat  fragment din  „A patra inimă” din volumul „Care-i faza cu cititul?”de Mircea Cărtărescu, am sărbătorit și ne-am bucurat împreună de ziua de astăzi.
Ne-am dorit și am reușit  să fie o activitate inedită, să ne surprindem unii pe ceilalți în mod plăcut, să încercăm să fim mai receptivi, mai apropiați. Astfel, la îndemnul doamnei profesoare am pregătit fiecare câte un fragment din cărțile citite de fiecare dintre noi, pe care apoi l-am oferit, prin intermediul lecturii, drept cadou unui alt coleg. Și, nu în ultimul rând o îmbrățișare! Toți am fost încântați de unicele și minunatele daruri!
Citirea împreună (cunoscută și sub numele de citire cu voce tare) s-a dovedit a fi  o modalitate eficientă care ne ajută să ne dezvoltăm fluența, încrederea în sine ca cititori și multe altele. Este un exercițiu excelent pe care îl repetam la fiecare oră de curs.Timpul petrecut citind împreună este de nepreţuit pentru relaţia dintre noi, ne oferă o „cultură comună”, ne familiarizează cu termeni noi, creează armonie și o stare de bine.
Mere, corăbii, lupi, păsări, copii/ Un alai de cuvinte și năzdrăvănii/ Care ne-arată cum în orice carte/ Gustăm o felie de libertate.( Un alai de cuvinte și năzdrăvănii de Alain Serres)

                                                Cercul Cenaclu literar/ creație literară,
 prof. Coordonator Alina Șandru