sâmbătă, 25 ianuarie 2020

24 ianuarie 1859- 24 ianuarie 2020


,, Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inimă română....”, pornind de la îndemnul poetului Vasile Alecsandri, elevii de la cercul de Pictură, coordonați de doamna profesoară Rusu Petronela împreună cu cei de la Cenaclu literar/ Teatru , sub îndrumarea doamnei Alina Șandru, au ales să marcheze  Mica Unire printr-o activitate comună.
Prin urmare, am îmbinat cuvintele cu imagini și am dobândit informații noi despre Unirea lui Cuza. Unii dintre elevi au recitat versuri dedicate atât  acestui eveniment,Români! Dulce e unirea! Ascultaţi… glasu-i răsună…De la fiii României cere patria comună…,cât și domnitorului : Cât vor fi români pe lume / Cât va fi pe cer un soare/ A lui Cuza mare nume/ Să fiți siguri că nu moare!( V. Alecsandri),  Decât neamul şi Unirea/Nu-i nimic mai scump pe lume./Vom slăvi de-aceea pururi/Al lui Cuza Vodă nume. (Grigore Vieru). Au fost lecturate doua istorioare  Mila lui Cuza , Ocaua lui Cuza, cu toții îmbogățindu-ne vocabularul și, încercând să deslușim tâlcul celor auzite.
Știm acum că în  centrul oraşului Focșani, orașul de pe Milcov, sunt  păstrate  ca simboluri ale acestui eveniment istoric,  Monumentul Unirii şi Borna de hotar, situate în  Piaţa Unirii.
După ce am rezolvat un rebus pe aceeași temă, fiecare dintre noi și-a prezentat desenul realizat și a explicat legătura dintre acesta și subiectul dezbătut.
Ne-am bucurat și am fost mândri că, putem astfel astăzi,  la o distanţă în timp de 161 de ani de ziua Micii Uniri, noi românii, să  retrăim aceste momente de importanţă istorică majoră pentru România.

Prof. Alina Șandru  
prof. Rusu Petronela 
Palatul Copiilor Suceava





marți, 14 ianuarie 2020

Sa vibram inca odata cu si pentru Eminescu


O poveste despre Eminescu și sufletul românesc
                                                                                   Poveste spusă odată de Geo Bogza

„ Pe vremea când Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe Pământ, într-o noapte ploioasă, au ajuns la marginea unui sat și abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâșie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc întrebând:
                    – Cine bate?
- Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta și copiii abia se treziseră din somn, și a început a da porunci, dar cu blândețe.
-Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc.
- Tudore, dă fuga la fântână după o ciutură de apă proaspătă.
- Ilenuța, ia vezi de o oliță cu lapte proaspăt.
Si le-a dat să se spele și să se șteargă cu ștergare albe și i-au ospătat, și i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutuie și busuioc….A doua zi dimineața iar le-a dat să se spele, i-a ospătat și le-a pus în traistă niște mere cum nu mai văzuseră și le-a urat drum bun. Si cum au ieșit din sat, Sf. Petru a început să se roage de Dumnezeu:
-Doamne, fă ceva pentru oamenii ăștia, că tare ne-au primit frumos!
-Ce-ai vrea să fac Sfinte  Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiași.
-Doamne, fă ceva ca să-și vadă măcar odată sufletul!
-Să-și vadă sufletul spui , Petre?
-Da, Doamne, să-și poată vedea sufletul, așa cum vedem noi plopul cel de-acolo!
-Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor la satul din vale.
Iar după o vreme, în neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.”

Am citit și am vibrat la  această frumoasă poveste chiar din prim săptămână a celui de-al doilea semestru ; am continuat în acest mod atmosfera de Sărbătoare și ne-am bucurat în cadrul proiectului nostru cultural „Azi citim cu...”
De Mihai Eminescu ne bucurăm, descoperindu-l la fiecare nouă lectură, călătoria printre versurile sale fiind mereu presărată cu emoții, trăiri intense și praf de stele.
Sensul cuvintelor la Eminescu se simte.Mesajul marelui geniu al umanității trebuie deslușit, iar noi, azi, la ceas aniversar, am dorit mai mult ca oricând să fim cu ,, poetul nepereche”, să pătrundem tainele poeziilor, să cugetăm. E ceea ce am făcut și am înteles, așa cum spunea M. Eliade că : „ Eminescu este pentru fiecare dintre noi altceva. El ne-a relevat alte zări și ne-a făcut să cunoștem altfel de lacrimi.”


       Profesor coordonator  Alina Șandru , cercul Cenaclu literar/ Teatru -  Palatul Copiilor