O poveste despre Eminescu și sufletul românesc
Poveste spusă odată de Geo Bogza
„ Pe vremea
când Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe Pământ, într-o noapte ploioasă, au ajuns la
marginea unui sat și abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă.
Câini mari s-au repezit să-i sfâșie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc
întrebând:
– Cine bate?
- Oameni buni!
Atunci omul,
potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta și copiii abia se treziseră
din somn, și a început a da porunci, dar cu blândețe.
-Mario, ia mai pune câteva vreascuri
pe foc.
- Tudore, dă fuga la fântână după o
ciutură de apă proaspătă.
- Ilenuța, ia vezi de o oliță cu
lapte proaspăt.
Si le-a dat
să se spele și să se șteargă cu ștergare albe și i-au ospătat, și i-au dus să
doarmă într-o odaie în care mirosea a gutuie și busuioc….A doua zi dimineața
iar le-a dat să se spele, i-a ospătat și le-a pus în traistă niște mere cum nu
mai văzuseră și le-a urat drum bun. Si cum au ieșit din sat, Sf. Petru a
început să se roage de Dumnezeu:
-Doamne, fă ceva pentru oamenii
ăștia, că tare ne-au primit frumos!
-Ce-ai vrea să fac Sfinte Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiași.
-Doamne, fă ceva ca să-și vadă măcar
odată sufletul!
-Să-și vadă sufletul spui , Petre?
-Da, Doamne, să-și poată vedea
sufletul, așa cum vedem noi plopul cel de-acolo!
-Bine, Sfinte Petre, a răspuns
Dumnezeu, privind gânditor la satul din vale.
Iar după o
vreme, în neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.”
Am citit și am vibrat
la această frumoasă poveste chiar din
prim săptămână a celui de-al doilea semestru ; am continuat în acest mod
atmosfera de Sărbătoare și ne-am bucurat în cadrul proiectului nostru cultural
„Azi citim cu...”
De Mihai Eminescu ne
bucurăm, descoperindu-l la fiecare nouă lectură, călătoria printre versurile
sale fiind mereu presărată cu emoții, trăiri intense și praf de stele.
Sensul cuvintelor la
Eminescu se simte.Mesajul marelui geniu al umanității trebuie deslușit, iar
noi, azi, la ceas aniversar, am dorit mai mult ca oricând să fim cu ,, poetul
nepereche”, să pătrundem tainele poeziilor, să cugetăm. E ceea ce am făcut și
am înteles, așa cum spunea M. Eliade că : „ Eminescu este pentru fiecare dintre
noi altceva. El ne-a relevat alte zări și ne-a făcut să cunoștem altfel de
lacrimi.”
Profesor
coordonator Alina Șandru , cercul
Cenaclu literar/ Teatru - Palatul
Copiilor